abia ma mai tarai intre doua reflexe
presarate contondent
peste chinul de a respira...
in carnea mea oarba
se deschid abisuri
iar disperarea musca din mine
cu voluptate

te strig
dintr-un gol in stomac
dintr-o boala de piele
din sangele care-mi curge din nas
din visele mele
cangrene

ma ghemuiesc
la umbra departarii tale
cersind priviri ingaduitoare si gesturi stangace
imi injectez tremurul congestionat
al profilului tau
prabusit peste conditia mea de element chimic
cu valente sinucigase...

acum inghite in sec...

e
u

m
a

s
c
u
r
g