ferestre sparte
dimineți plumburii
luna iese afară prin porțelan
zorile cântă la nesfârșit
stelele cad
nopțile-s reci
păpădii

nisipul curge la infinit
marea înghite
durerile ard
râurile sapă albiile tocite
avarii
își numără banii
în buzunar

lumea trăiește
răzbate mereu
norii se strâng
dar de mult nu mai plouă
liniștea doare
când o aștepți
porți rătăcite