Urăsc felul în care mă privești
De parcă ai vrea să-mi spui ceva ,
Și felul în care te porți
Care mă atrage cumva .

Îti urăsc zâmbetul
Care mă luminează mereu.
Care-mi arată o alta lume
Care-mi arată cum am fost eu .

Îți urăsc mersul
Care te apropie încet de mine ,
Care îmi arată cum să fac pasul
Și mă ajută să fac numai bine.

Urasc lumea in care traim
Și care ne face să ne iubim
Dar mai mult de atât îți urasc ochii
Albaștri ca cerul senin ,
Și sufletul
Ce-mi insuflă acel venin.

Și cu toate acestea te urăsc
Și mă urasc pe mine
Că am atâtea să îți spun
Și atâtea să fac
Că te iubesc și că iubirea n-are leac.