Þi-am făcut loc în mine
și îți voi găzdui toate dorințele.
Așează-ți cufărul cu neliniști,
fanteziile, crisparea și credințele,
pentru că am mult spațiu.
Te voi hrăni cu certitudini,
răbdare și înțelegere
și-n dimineațile fără soare,
privindu-ne, vom îndulci amarul neîncrederii
ghicindu-ne urmele în cafea.
Poți folosi tot ce-i al meu,
dar cu atenție la liniștea orânduită.
Toate ferestrele dau spre lumea din mine
și doar spre soarele apusului;
așa am fost construit.
Fiecare camera are sufletul meu:
în camera de zi - vorbe mai înțelepte și ceva umor;
în birou - secretele memoriei
pe care le vom răsfoi împreună, dacă vei vrea,
iar pe un raft, unde-i dezordine,
am corespondența originală cu păcatele mele,
autografele lor și multe simboluri;
în dormitor - vise diverse, ceva coșmaruri
și nudul mării, în diverse ipostaze;
în bucătărie îmi amestec gusturile,
iar in baie, să te ferești de oglindă
pentru că e provocatoare și rea.
Holurile le-am eliberat de alți pași
și-ți dau cheile accesului nestingherit.
Nu-mi cere să-ți spun poveștile portretelor
încremenite pe pereții sufletului meu.
Acum voi pleca și te las
să-mi stăpânești singurătatea
până mă vei chema alături de tine.
Șoptește-mi blând o mângâiere.