pe cîmpuri goale zburd precum un miel
tu însă, măcelarul iscusit
mă-mbii frumos cu flori de mușețel
iar eu alerg în grabă spre cuțit

m-ai dus cu vorba, măsurată, calmă
- eu, miel neprihănit cu mintea creață -
îți ciuguleam minciunile din palmă,
nu bănuiam pericolul din față

pe urmă, numai suprarealism
în iarba verde, maci pătați cu sînge
iubito, sufereai de daltonism
și mama oaie nici măcar nu plînge

așa am învățat, însă pe pielea mea
dialectica oului din cuibar în tigaie,
a laptelui din caș în telemea
a lacrimii în picături de ploaie