O stupoare a celor neînțelese
devenite cadavre ale uimirii
îmi curge năvalnic
prin sânge
prin minte
pe la extremități
în sens invers înțelegerii realității.
O exaltare inaccesibilă firilor mărunte
inefabilă și confuză
ca o stare suspendată între echivoc și ambiguu
pulsează intermitent
într-o prelungire pătimașă a elanului.
O frustrare sincronizată cu eșecul
degenerează într-o apatie de a lăsa
lucrurile așa cum sunt
fără transfigurări poetice
subtil, revolta dinăuntrul spasmelor gândirii
se transformă în neputință și blazare
întinse elastic peste voință
acoperind-o definitiv
cu straturi crepusculare.

O stupoare a unei exaltări esoterice
își arată profilul frustrării
într-o academie a versurilor
în care membrii onorifici
sunt neinițiații.