În seara când si cerul parca ne sfida
ai stins lumina nopții peste noi
când ploaia-n geam cu dor ne răspundea
tu ai facut din dragoste și dor, eroi

blestemul nemuririi, l-ai curmat ușor
și-n largul mării dans și flori
să fie azi un soare cald, al tuturor
si dorul și iubirea-mi dă fiori...

doar eu și tu, pe boltă luna mai lucește
privim castel clădit din dragoste aprinsă
când oful scârție, de nor se înroșește
lucește dorul și sclipește marea-ntinsă

doar vântul suflă rece și îndoaie
castel și dor și boltă înstelată
bruma de iubire, se înmoaie...
a fost doar vis, sau altădată?