In ceas
Ticaie a fix si totusi nu este de-ajuns
Si mucul a ramas
Sa fumege-n scrumiera a jar si nepatruns,
Iar din fereastra rece
Tipa si se-aprinde parca tot mai alba luna,
Crezand ca mie imi va trece
Din gand si inima furtuna.
Ce nebunie
Va fi-n odaia mea de scrum
Cand va sa vie
Soarele sa-mi strice rotocoalele de fum
Si cand din foile-mi de sticla
De pe masa mea de ceara,
Vor izvori idei si ganduri pentr-o clipa,
Nemailasadu-mi visele sa moara.
Voi cimenta ferestre, voi fereca intrari,
Voi sparge foile-n bucati,
Ca sa ma lase viata fara cugetari
In pacea-mi fara pace si fara judecati.