O sãgeatã proaspãtã ascunde zorii dupã soare
Iar parada poate sã înceapã
Cu dansuri negre si magii obscure
Aruncãm spiritele în haosul reveriei inconstiente
Vino aici,te iubesc...
Ai muri pentru mine ?
Din cer plouã cu stropi de miere albã
Iar noi fugim cãlare pe fulgere de luminã
Pe o plajã virginã într-un tãrâm al senzatiilor necontrolate
Ai venit,ai ajuns pe nisip iar acum plângi...
.........................................................................
Unde sunt dansatorii de odinioarã
Demoni cu zece picioare
Cu tunete din pasi cu aripi nevãzute
Cu fetele acoperite de surâsuri bizare
Cei care îmblânzeau zborul cu al lor usoare salturi
Gentili precum vântul

Unde ne sunt cântãretii ?
Ce umplu sufletul de vise
Si coboarã divinul între oameni
Cei cu ploaia-n plete
Si fulgeru-n privire
Cu toatã magia cuprinsã într-un strigãt eliberator
Cei ce privesc focul în ochi

Unde sunt servitorii
Cu haine colorate
Cei care zâmbesc
Si urzesc închinarea la un idol stupid
Ridicând de pe altarul uitãrii pe zeul câine
Sãrmani monstrii ai vietii
Blestemati la nevisare

Unde ne sunt visãtorii ?
Cu pleoape de argint
Si buze sângerii
Cei ce prorocesc visul
Apoi cad pe nisip în transa adâncã a revelatiei
Cei ce ne povestesc faptele strãmosului
Care a aruncat pe cer luna si noaptea înstelatã
Cei desculti

Unde ne sunt vânãtorii ?
Cu zâmbet cald
Cu ochii mici si veseli
ÃŽnsetati de pradã si plãcerea triumfului
Cei ce îsi clãdesc reputatia pe norii invizibili
Ai nebuniei ignorate
Cei care îsi doresc moartea în agonie
Cei care vâneazã în povesti

Unde este ucigasul
Cel care trãieste noaptea într-un templu strãvechi
Si cãlãtoreste schimbând mãsti pe fata-i nevãzutã
Cu pãrul în dezordine,cu mâinile nervoase
Cel ce pãseste privind în jos
Si ucide spiritul printr-o fantasmã teribilã
A mintii sale întunecate si fertile precum o grotã

Unde esti tu,Mare Creator,care ti-ai pãrãsit creatile lãsate neterminate ?