mi-au șters cuvintele picioarele –
am știut
că sunt în casa unei curve sfinte
cu palmele în piept un drum mi-a scris
spunându-mi: - mă vei ține minte!

din sâni ea mi-a făcut desagă
lung m-a privit știa că nu mă-ntorc
- când buzele-ți vor cleștui de sete
eu laptele din mine am să-l storc

sub pleoapă îi creștea o călimară
mânjeam cu degetele rămas bun
iar scrisul meu făcea ca să dispară
orașul despre care-am să vă spun:

o linie mai frântă când mai dreaptă
de-a stânga și de-a dreapta plozi
cu porți în loc de gură
ochi-canale
cu membrele încrucișate-a străzi

pe fiecare geană o pisică
privindu-se în creier ca în lună
și între toate inima bătea
cum dă din gură-n piață o nebună

doar eu o ascultam stam rezemat
de-o ușă
sub greutatea-mi s-a deschis
și către mine sfânta decăzută
cu sânii-ntinși m-ademenea: pis pis