Smulg un “da” din adevăr
și îl pun într-un om
care m-a bârfit tot timpul
mi-l fac amic
nu-mi mai zgârâie fereastra
deschisă către-o lume opacă
nu-mi mai poluează auzul
cu blasfemiile sunetelor ce prăbușesc credința
nu-mi mai profanează crucile principiilor
devine un cățel legat de voința mea
și face sluj când îi arunc
o bucată stricată din carnea unui gând expirat.

Smulg un “nu” dintr-o minciună
și îl implantez în gândirea unui bigot
din care cresc germenii îndoielii în religie
sacru devine profan
iar bigotul devine ateu .

Smulg un “nu știu” dintr-un mister
și îl inoculez unui fals om doct
încrederea se transformă într-un complex de inferioritate
lauda de sine degenerează într-o enormă neștiință
se desface într-o mulțime de bule de “nu știu”
care se sparg atinse de-o privire tâmpă
mi-e milă de omul prăbușit în avorton
cu spaima inexplicabilă învălmășind emoții
și îi dau un strop de “știu”
ca un spot mișcându-se haotic
prin tenebrele minții .