Sunt iar aici. Mi-e calea luminată
De monitorul cu cristal lichid -
Prin ceața albă, vag împiestrițată
De litere, spre tine mă deschid.

Cuvintele în lanțuri se perindă,
Spre sufletul cu-același semn marcat,
Și-mi văd perechea-gemene-n oglinda
Ce peste mări și țări, ne-a adunat.

Efectul lipsei… Nu e o minune?
Dator îi sunt cu-acest contact subit –
Îmi este mai aproape-ntreaga lume,
De când în cercul magic am pășit…

E unul sincer, altul – mincinos,
Cu nume fals, cu false maniere
Mă-nșeală… Totuși, chipu-i odios
Se întrevede – și mirajul piere!

Oricât ar îmbrăca veșminte noi –
Noblețea nu se prinde de lichele,
Plebei spirituali, de suflet goi,
Au iz de putregai și în rețele.

Prin stratul de polei, strălucitor,
Răzbate rânjetul crispat de fiară…
Sub vigilentul ochi de monitor
Mă va trezi – o lacrimă amară.

Din nou aici. Pe căi bătătorite
Te caut iar, când nu mai pot de dor…
Și știu, că ești și tu aici, iubite –
În ceața albă de pe monitor!