"de la stanga spre dreapta, caruselul,
roți albe și negre, roți mici,
tăcut s-a așezat pe cruce Mielul,
aproape de călăi, de mucenici,

de Cerul cu îngeri și harpe...,
Doamne, de ce e vremea pe-nserat,
de ce prin suflet mi-a trecut un șarpe
gonind spre un eden îndepărtat?"

…iubito, nu poți tu acum pricepe
ce s-a-ntâmplat, așa... deodat', cu mine,
mai bine așează-te aici și începe
să îmi citești scrisorile eline,

un fel de amintiri trimise mie
din fapte doar de Dumnezeu știute,
citește-ncet și glasul tău să-nvie
sfârșitul trist al fiecărei ciute

și fiecare icnet al fiecărui brad,
nu te mira iubito că Hristosul
mă strigă și din frunzele ce cad
și că în piept se frânge-n două osul

când prinși de nedormire ochii roată
mi-ndrept din carusel prin iarmaroc,
și râd crezând că e-o nimica toată,
sau plâng văzând că nu e doar un joc.