haotic îmi plimb privirea la lumina
unui felinar în dimineți
divine
-nu-l văd
l-am comvins să adoarmă pe umărul meu
până la ivirea zorilor
să-mi fie ușier
-nu-l văd
îl simt frecîndu-și piciorușele
în lacrimi
din vulcanul tendinței
de-a zâmbii
l-am comvins să-mi fie majordom
și acum scapără de libertate
scăldându-se
privirii mele în roua irișilor
aerosoli și ultraviolete
îl încântă
îi place nud să-și clipocească
nervul primăverii
în devorarea pasiunii
-dar nu-l văd
l-am comvins să fie grădinarul
să-mi astâmpere foamea
de lumină
cu zâmbetul “ fâl,fâl,” pe aeroportul
dorințelor delăsate
în verbul a pângării
în disputa “free” din abajurul nopții
-dar nu-l văd îl simt în cazanul
melodramei, dansând cu Ielele
duhuri fecioare în toamna
anotimpurilor
-nu-l văd nici dacă aprind lumina
nu mai cred nimic
am crezut în el si acum e doar pustnicul
inocenței mele în delirul zorilor …