înlăuntrul meu inutil interogatoriu
mai suportabile decât calmul
străzile tale inofensive îmi strâng
măruntaiele
într-un sud veritabil
cu bărci mici
Adele
singurătate plină de imagini
dezlegare de figurine
sau exerciții de memorie
trecute peste linii
de cai frumoși
în copite de lemn cioplit
mă încalț
ușor
în mimica acestei scene
și nu știu încotro
s-o iau
peste tot cuvintele
omului un fel de potrivire
stranie cum întețirea suspinelor
adăpostind în sufletul cerșetorului
umbrele cu miros de cerneală
***
răpesc orelor cățelandrii
de oțel albăstrui
tresar
mersul meu bătut în buzunarul gol
aruncă înapoi mingi
sau exerciții de retorică
limba în partea de jos a gâtului
dacă aș ști mai multe despre lume
n-aș mai intra în casa aceasta
doar aș întinde mâna
în marțea carnavalului
tu mi-ai umple gura cu bucățele de hârtie
apoi aș digera aceleași giumbușlucuri
de teama introvertitului
caro uomo