prin valuri pe limba de moarte
iti las cretinele liste,
potop de semne de carte,
doar noi si orele fixe.


iti plang, lipit de perete,
tu iarta si vino tarziu!
marcheaza-mi prezenta cu crete
sa stiu ca inca sunt viu.


mai sper in iertari decisive
mai sper in acel " a ierta"
nu cred in scenarii lascive,
eu cred in simpatica mea.


si iarasi ma schimb energetic,
m-atac dintr-un gest nebunesc,
nascand mult prea genetic
chinuitul: eu te iubesc.


din gelozie mi-e tot alandala,
din gelozie pe sangele tau
si totusi iubirea mi-e boala
dovada ca mi-e mult mai rau.


jucam numai roluri senile,
ne spunem cuvinte-n exces,
mimand circuite febrile
cand pot, cand eu te doresc.


doar lumea si inca o parte
se plange de tot ce e rau,
din tine in stadiul de noapte
eu plang pe umarul tau.


tu cauta raspunsuri la toate
departe de tot ce ti-am scris,
indoiala transform-o in fapte,
povestea intr-un cuprins.


din mila, strang la regrete
crestand depresii sa sti,
nu te-am iubit niciodata;
ce n-ai nu poti iubi.


iubirea mi-e mult mai aparte,
iubirea mi-e semn de proscris
si totusi te caut dupa moarte
asa cum eu ti-am promis.