când am făcut cunoștință cu moartea tramvaiele deraiau spre depou
oamenii plini de urdori înjurau bălțile prin care treceau
circul foamei huiduia tăcerea și câinii ce fătau prin unghere
mirosea a liliac și-a orgasm într-un labirint credul de vise
moartea a vrut să negociem fărâma de iad pe care i-am cerut-o
mi-a dăruit omenie urmași singurătate schizofrenie
„până acum am servit schizofrenie în ligheane de plastic
mi-am mimat orgasmele și n-am ratat nicotina de după
am făcut din oameni țigări din care am fumat la trezire”
era îmbrăcată într-un gând Duhnea a alcool și-a fibră de sticlă
după ce mi-am schimbat chiloții care miroseau a spermă
m-am spălat pe ochi pe dinți Mi-am pus costumul de cavaler
și-am coborât în stradă să miros ultima suflare a civilizației de cretă
moartea îmi vorbea în neologisme dacice descriindu-mi suferința din iad
bulevardul era aproape gol Soarele își scremea vietate să-și reia ciclul banal
bufnițele cântau în boscheții din ruine
liliecii se ștergeau de bale Cocoșii jucau barbut în cotețele blocurilor
îmi târam leșul spre un nou ciclu ce avea să zbiere apocaliptic
testamentu-mi ruginește într-un fișier de douăzecișitrei de kilobiți
mi-am lăsat zațul vieții să se usuce pe ziarul în care am debutat
moartea îmi va trimite în loc un alt eu care să-și facă o cafea tare
să fumeze câteva civilizații Să-njure inepția ce-am avut
schizofrenia singurătatea lehamitea sila disprețul greața
parcul era gol Liliecii miroseau a orgasm mimat
câinii dormeau Băncile era ude Iarba mirosea a pișat
luna viitoare aș fi împlinit douăzecișipatru
mi-am întins frânghia și mi-am agățat la uscat bucata de carne
zâmbind ironic
așteptând
ultimul
gând
cu...