Când soarele de pe cer încet se va stinge
Și zâmbetului meu nimeni nu-i va răspunde,
Când gingașii porumbei vor plânge
Și Everestul nu va mai fi vârf de munte

Atunci iubirea din lume va fi dispărut.
Strigătului meu îi va răspunde doar ecoul...
Degeaba îmi voi mai dori un alt început.
Din cauza urii vom fi pierdut chiar totul.

Avem nevoie de o eternitate în întuneric
Să ne dam seama că idealurile-s castele de nisip,
Că morala noastră-i una de nimic
Și că mizera noastră existență e limitată de timp.

Când valurile timpului vor spulbera fragilele castle
Ne vom călca-n picioare ca să putem scăpa;
În schimb, pe mormintele noastre vor zace lalele
În timp ce restul Universului ne va uita...