Soarele strălucește în zenitul azuriu,
Pești arginti se joacă în al bălții cristal viu,
Prin crengi pătrunde o voce de privighetoare...
Și totuși, pe mine, dorul tău m-apasă tare.

Din nori cad picuri mici în formă de diamante,
De pe frunze lăcuste verzi încep să salte,
Să se-ascundă în al ierbii de smarald covor...
Dar cu atâta ploaie de tine iar mi-e dor.

Dincolo de roșiaticul apus de soare
Ca rubine zboară păsări călătoare...
Strig la Soare și la păsări să-ți transmită
Că veșnic vei rămâne dulcea mea iubită.

Stele apar pe bolta de safir a nopții,
Curge lumină din eterne constelații;
Voi adormi, dar acum privesc spre stele
Și sper să apari în visurile mele.

Vine dimineața în culori de ametist,
Soarele se-nalță, sunt din ce în ce mai trist,
Razele-aurii îmi spun că și ție ți-e dor
Și-aud că pentru noi păsările cântă-n cor.

Prin cristale, diamante, smaralde, rubine,
Safire, ametiste... mă gândesc la tine.
Frumusețea naturii e doar o licărire,
Tu, Prințeso, ești singura mea fericire.