Are pegași multicolori
prinși, cu grijă, la subsuori
lebede înfipte în păr
gâtul șarpe, sânul măr
gura stea, obrajii cer
brațele-petale de mister
atârnând ca o fereastră
peste marea negrualbastră -
adâncime zoroastră
cu nisipuri isoscele
în clepsidre paralele
mâncând fire după fire
din izvoare de fericire
renăscute în cavouri
de ieroglifice tablouri
cu galbenalbe rame
râzând a nefoame
mestecând în palme
vorbe de bunvenit
te face fericit
în tămâia nesfinților
cu călcâiele dinților
strivind talpa lacrimilor
aproape vâscoase
nelăsând urme stoarse
pe chipu-i înmuiat în soare
inima-ți zvâcnește-n ochii ei - perpetue mărfare
culcată niciodată, doarme doar în gări
în paturi așternute pe însângerate zări
străpunse de câte o cetate
în fiecare noapte
o crezi iar fecioară
te face s-o doară
în incantații de vioară
nevânător și căprioară
în poalele vieții
la umbra dimineții
te privește doar când pleacă
deschizând ușa, se apleacă
și-nchide geamurile semisparte -
atât de frumoasă, atât de departe.