deodata m-au ridicat curenti calzi spre albastru
eram usor
in fata lacul de sticla se acoperea cu genele tale
saltam usor pe rotundul pleoapelor luminand spre adancuri pupile
esti prea aproape
trimite-mi un fulger sa-ti aprinda conturul, spuneau departarile tale
acum imi amintesc spre rasarit te am vazut cocotat pe-o zare
pana aici m-au purtat adierile
m-am oprit la tine
aici la portile din adancuri
se rupe vraja, suradea un capat de vis
nu, eu n-am plutit in adieri cu aripi
ai uitat, chiar tu mi-ai lipit subsuorile
nu trage, s-ar rupe
iar eu m-as intrei sa-ti plang in urechi trunchierea
mai bine unge-le cu mirul stors din frunti de inorogi
si lasa-ma sa-mi plang zborul
spre tine nu am aripi
chiar tu mi-ai lipit subsuorile
tocmai atunci cand s-ar fi ivit
sa se-nalte strangandu-ma de suflet
acelea doua
nerostitele
mie mi-e cel mai greu fara aripi
iar daca tu m-ai scutura de pe gene
le-as tipa in caderea muta
le-as tipa, le-as tipa
in numele cui, si-al cui, si-al cui.




17 mai, 2002