si marele albastru era ud
caci ce era prea mult
erau ideile care se
imbulzeau
din lemn muscasem si
cazusem la poalele
unei mese a tacerii
si liliacul vorbea
fara oprire
din cand in cand
ceva ascutit
deveneam surd
privind misterele din
vaile-ngropate-n mare
nervii mi se umflau
la maxim
ptin casele albe
de hartie
umblam batran
incurcand marele cu
ceva subtire si verde
imprevizibilul ma
astepta fugind pe
un pariu de 10$
patinam pe frunzele
portocalii ale mirarii
cand intrebam simplu
despre intrebari
necrdinta ma
subjuga si am izbucnit
intr-un ras batjocoritor
asupra diminetilor
culmea pprobabilitatilor
este ca nu exista
din avantul larg
am digerat durata pura
si m-am automasacrat