femeie minune ioană pe rug înghețat
mă rog la tine te privesc
seara din haine iese întotdeauna
un trup vinovat că a mințit
că a făcut dragoste. ce ești tu?
un christ cu mîinile la ochi
o energie nedescoperită încă?
uneori am sentimentul că nici nu exiști
ești doar o imagine tristă între palmele mele
mă joc cu tine te așez mereu în alt loc
dispari iar eu te caut înnebunit
toată noaptea
un greier își cîntă durerea pînă se face alb

dimineața te regăsesc pe malul apei
plîngînd cu părul
răsucit după cap ca o virgulă
privești cerul:
sufletul lucrurilor mari
se cuibărește în sufletul lucrurilor mici

hai să ne închipuim că lumea e mică,
atît de mică încît o putem ascunde în ureche
auzi? – un țipăt de om e în ceas