prin spelunca aceasta în care se îmbată toate
celulele tale degetele îți ies zvârcolindu-se în vopsele
vene care se zbat în indigoul rănit
păsări pe care ai cioplit mușchi
umani

azi la prânz ți-ai spus surprinzător
sângele nu se purifică doar dacă te privești răsfrânt al aceleiași
imagini reale cu păr și sex de femeie

doar colțurile fiecărui detaliu și vizuina cuvintelor
rostite cu bisturiul
nimicurile suportate spune-le și inefabile
așa te ascunzi după
perdeaua ta preferată
un laș cu retina tremurând ca o cămașă
îmbrăcată prea devreme și udă

învelește-te vine îndemnul chirurgical
toți atomii din tine așezați precum cărțile într-o
bibliotecă arsă
din fusul orar al turnului și din cenușă
cuminte susură ploaia acelor
gânduri scrise în carnea subțire
a pietrei pe care tu o porți înghițită

bați în turn până cade pielea apoi faci curățenie prin tine
pe tumefierea oaselor aluneci
un patinator rigid privind în fața sa o linie
dincolo de care se va planta dintr-o dată

cealaltă parte a ta e pictată pe spate degetele
spoite în tempera
le lingi precum în copilărie te lingeau câinii care au murit
cu două zile în urmă
în fiecare menisc iar acum latră
de fiecare dată când îngenunchezi

de ce cazi în purificare precum într-o baltă
de sânge