Sărutul dragostei



Mi-a-ntins dracul mâna să-i sărut,

Și i-am spus: Eu ți-o sărut și ție,

Să ai și tu rob nepriceput

Un creștin ce pravila nu știe!



Nu a spus Iisus, și pe vrăjmaș,

Să-l iubesc? Eu te iubesc, sărmane,

Nu aș fi fățarnic, rece, laș,

Să nu-ți dau sărutul meu de carne?



Nu a spus Iisus, și la dușman

Să îi dăm și dragoste, și milă?

Cum ți-am dat și ultimul meu ban,

Þine sărutarea mea umilă!



Fie spre sfințirea ta, sărmane,

Că-nainte de-a te săruta,

Gura mea a sărutat icoane

Cărora le-ai dat iubirea ta!



Moarte, sânge, cruce, sabie, ură,

Lăcomie, carne și păcat,

Toate s-au topit la mine-n gură,

Ca să te iubesc mai împăcat!



Tu-mi dai Răul, eu îți dau, drept bine,

Limba-mi ce se-nchină sărutând

Și copita ta de spurcăciune,

Să nu fii – de dragoste – flămând –



Tu îmi dai planete de păcate,

Eu îți dau sărutul de creștin,

Că s-a-mpărtășit cu Cel ce poate

Dragostea să mântuie din chin!