bețiile mele de cuvinte dădeau roade seci în capuri de zevzeci
problemele lumii mărunte tocate de tacâmuri învechite:filosofii amorfe
pledoarii pro-libertate, mintea doare de singurătate iar bunul-simț e o tacere
mormântală căzută undeva pe o câmpie de la țară unde visul e vis de noapte de vară
bețiile mele de terminologii amare aprideau capuri de vesele domnișoare:le citesc obrajii bucălați aprinși ca și bujorii
determinat sa scriu despre alte istorii, sa mă dedau ingineriei financiare sa scot sluta mizerie din țară
crudele fructe sa le las la pârg , să stau la Sinaia în prietenul chaisse-long iar spre amurg să caut la capătul trenului ce pleacă din peron
o pată lungă de sânge, o actuală Cruce și un Domn...