când m-am născut
tata cioplea dimineața din lemn de alun
păsări cu ochii închiși fluierând din picioare

și era înspre toamnă

și mama-a uitat să mai plece din sufletul meu

apoi am crescut într-o noapte
și a venit primăvara
și și-a făcut cuib si a ouat o bucată de vreme
până când lumea mi-a spus că-s frumoasă ca Eva

să n-am parte de apă și somn dacă mint

toate acestea s-au întâmplat demult
pe vremea când șarpele pui se credea
și cuvântul tăcere

și sânzienele se unduiau sub fereastră zâmbind liniștit