Pe-atunci existența ta îmi îngreuna viața de necunoaștere;
Totul:viață, șoaptă, munți, mări și flori inexistente,
Cu vălul pe pleoape zăream în ceață indefinită frumusețe.
Pe-atunci inexistența ta îmi umplea traiul cu preocupări
mărunte
Și te găseam căutându-te și pierdeam prețioase amănunte
Cum ar fi liniile tale, grațioasele unduiri de coapse.
Pe-atunci absența ta îmi producea-n suflet dezastre;
Un timp când îmi lipseai vedeam triste motive
De a nu te găsi căutându-te dar m-ai aflat așteptându-te.