ne despărțim! ne desfrânăm! sărim din alergând pe cracă
atâtea guri spre noi căscând că uite: înălțimea seacă!
îmi cade-un corn și slut și mut
bătut de vânturi dintr-o parte
deschid larg gura cât un geam prin care-am azvârlit o carte

îmi înfloresc în suflet teii sunt demodați nu-i mai descriu
sunt și-eu miistul oarecare pișând capacul la sicriu
și parcă m-a umplut eczema
și-mi crapă pielea dar insist
sub boala roz violacee să spun prin muget că exist

la dracu dau toți sicofanții ce-ascund sub cârpe un picior
în gât insecta otrăvită cu limbă de clevetitor
și prind curaj stau înainte
țigăncilor din jurul gării
ce-și flendură spre lume țâțe mulcite-n lacrimile sării

am prins-o iute de mijloc pe-a mai urâtă dintre ele
și am aprins sub fuste flăcări parcă ejaculam perdele
în pragul cortului acesta
de bale și de efemer
ne-am tăvălit între cuvinte cu mâini cu fețe de miner

veți întreba: de ce urâtă…
faceți ca mine veți vedea
că orice sfântă își dorește
s-o mântuiască cineva