Te naști,
cu fiecare strop de viață
ce mă reneagă…
Te smulgi din mine
cu fiecare respirație
ce mă refuză...
Ești seva putredă
a ceea ce-am visat mereu
să fiu...
și n-am ajuns...
Lacrimile ce m-au tradat
ți-au vândut limpezime
să-ți faci suflet?!
Căci visele mele
ce-au murit avortate
pe-o margine de vârstă
sunt sigur ochii tăi...
De aceea mă privești cu ură....
Ai să-ți primești și trupul
în curând, nu-ți fie teamă...
Am să ți-l dau bucată cu bucată
să-l alipești voinței tale oarbe
de-a te naște...
Dar ține minte ce iți spun,
în lumea-n care vrei să vii
Ființele n-au glas
Să-și strige durerea de-a trăi...