cum am ajuns să te ador, nici azi nu știu
la poarta gândului cobor, de tunet
verile mi-s pline.
mai am un singur dor, în serile senine...

cum am ajuns să te privesc
de-ar fi să te mai naști odată,
în haremul meu stelar
un nume într-o zi aș vrea să ai,
din darurile tale
cadou o lacrimă să-mi dai..

cum am ajuns să te rănesc
noroiul prins pe tălpile-ți tot goale
înfrigurarea patimilor urmă
un necurat mi-e cântul
când beau din cupa visului prin turmă...

cum am putut să te tot rabd acum
când mă opresc la cotitură
plătind cu lacrimi multe și cu rimă
cu val de dragoste și ură...