pe sub zidul unei încăperi din lume se strecoară soarele
doar distanța-și schimbă umbra când o dor picioarele
și atunci femeia care se preschimbă-n semne și în gând
lasă larg deschisă ușa dintre a nu fi și a deveni curând

pe sub altă trecere a dimineților ce ne despart acum
se strecoară blând un răsărit al soarelui postum
prima rază iar apoi cealaltă puțin temătoare calmă
până s-a topi sărutul ce îl ținem încă-ascuns în palmă

pe sub fruntea unui cântec trece un postaș strigând
dar nu mai aprind de teamă frigul adânc în pământ
el nu mai aduce păsări nu și nu Nu mai aduce
nici din lemn și nici din fier strigătul pe cruce

pe sub zidul unei încăperi din lume se strecoară soarele
doar distanța-și schimbă umbra când o dor picioarele
și atunci femeia care se preschimbă-n semne și în gând
lasă larg deschisă ușa dintre a nu fi și a deveni CURÂND