lăutarii încă își mângâie obosiți
viorile am rămas noi îți întind un pahar
tu îl arunci era gol
era gol
vinul s-a deșertat printre degetele noastre așa
cum mă ții acum și-mi șoptești femeia mea
îți spun că ai greșit mireasa
eu sunt bacanta nunții tale atunci mă
privești și-mi vezi rochia e roșie ca o rugăciune
păgână cealaltă plânge în odaia unei nopți pe care
tu n-ai s-o respiri alegi între a-i sfâșia corneea
atât de transparentă încât păcatul s-a scurs undeva în colțul
ochiului și a-mi acoperi picioarele
râd nebună alerg prin sala asta obosită
mușc urechea violonistului
și orchestra se trezește sângele s-a aprins
o venă îți zvâcnește pe tâmplă
eu râd tu uiți
uiți
și lăutarii rup corzile tu - costumul de mire
erai gol
erai gol
și nimeni nu ți-a spus
eu râd tu încerci să mă prinzi
ferestrele se sparg candelabrele se
clatină eu nu
fug
dar tu uiți
uiți
mireasa a aprins o candelă și eu i-am răsturnat
mirul ți-am uns cu el toate așteptările
închise.