Dulce cântare făcătoare de minuni



Azi, lupul și cu oaia, gentil, se-mbrățișează,

Amorul dintre oameni e-o mândră floricică,

Cu dragoste, din ceruri, chiar Domnul priveghează,

Și nu mai e durere, și nu mai este frică –



Zâmbesc pios și sfinții, și mâna lor cuminte

Ne-ntind la sărutare ( cea mai creștină faptă),

În piepturi ne tresaltă iubirea cea mai ‘naltă,

Și clopotele bate de-atâta har și minte –



Icoanele nu plânge; surâd cu bucurie,

Pe creștete ne-alintă cu-o binecuvântare

Suntem bogati cu duhul, și Domnul ne mângâie

Pe ochi, pe nas, pe tâmple… dar nu și pe picioare –



Din cer, frumosul ninge cu heruvimi, parfumuri,

Odicoloane, miruri, dulcegele esențe

Și sfinții încă-odată, cu zâmbete și fumuri

S-amirosim creștinii, ne face penitențe –



Cântări prea minunate, și daruri fără număr

Pe hornul casei cade, bogat, la toți creștinii,

Veniți să punem capul fecioarelor pe umăr,

Și să sfințim ciolhanuri la mesele luminii –



Azi, lupul și cu oaia își dau o sărutare,

E-o dragoste pe lume, ca-n ceruri, mai frumos,

Și toți împarte bine la fratele ce n-are

Zicând: “Eu dau nimica, și binele, Hristos!”