de ceva vreme lumea
s-a mutat în camera mea
noaptea și ziua
se iubesc de nebune
soarele nu a uitat
să treaca și pe la mine
mă mira puterea lui
de a se naște în fiecare dimineață
cu alt chip
și mă întreb
de ce nu a devenit și el apatic
câteodată mă înec în singurătate
știind că n-am să găsesc o bucățică de om
de care să mă agăț
îmi desenez un ochi pe frunte
și privesc în mine
căutând ruinele
a tot ce a întârziat să existe
deslușind dorințe primitive
un adam și o eva
pe pereții sufletului întunecat
aș mai avea nevoie de câteva mâini
să-mi frământ ființa
după chipul și asemănarea celorlalți
să-mi mut camera în lume
și să îți pot spune
intră e deschis.