scormonesc adînc printre patimile trupului tău
cînd visul ține mai mult
cuvintele cad în pîntecele noastre
precum mărturiile celor legați cu lanțuri
tocați de umbra ghilotinei
pînă în grinzile unei dimineți
enervant de plictisitoare

aventuros anotimpul împerecherilor
în adîncul grădinii hoarde de tuberoze
fumegă sub un praf de rouă
cavaleri invizibili fluturînd iatagane
în drumul lor către un eșafod lichid
absorbit de golul dintre cuvinte

neîmplinirea nu are miez
e doar o geografie onirică
umbra unui ac de busolă

amețită de propriul tău venin
din florile nopții abia închise
te apropii în vîrful picioarelor
stranie lumină ascunsă sub pleoape

te vei întoarce în oraș
ca după o mare expediție
iar eu decapitat de un zîmbet
voi mai bea o cafea
cu ochii sticloși
înfipți într-o ușă