Când ochii-mi plouă peste pleoape gânduri
Flăcări de tânjire surdă în cearcăne durerea o ascund
Un gol înfrigurat pe gură mi-adie o aromată ofilire
Și palmele-mi sunt grele de-o jale-a cărnii stropită în cuvânt.
Astăzi ca mâine se așterne-ntr-un fior de-adio
În rochia neagră-mi flutur pustiitor regretul
De somn ursit să-mi fie fremătător de tine
Și pofta dezgolită-n mirosul frânt prin păru-ți pieptănat de vânt.
Pielea-mi se strivește topită-n mângâieri uitate
Și nu-mi mai este noapte fără căldura-ți trupului ce mă-nvelea.
Înfruptă-mă cu viața aprinsă în săruturi ce ne iartă
Cât încă-ți sunt, închină-mi firava-ți dulce-amară, trăirea ta