câinii privesc luna cu boturi lungi
pentru că pe stradă
chiar pe stradă se lasă noaptea

câinii ies de sub mașini
din spatele blocurilor
și dau din coadă bucuroși
că pe stradă se lasă noaptea
și oamenii părăsesc spațiile urbane
și oamenii dispar și nu se mai aud voci și pași

câinii se miros cu boturi lungi și umede
clipesc din gene lungi și negre
care nu se văd decât noaptea
și inimile le bubuie în piept
pentru că noaptea
ei da noaptea apare dragostea printre blocuri

dragostea în forma ei animală
canină
o dragoste care nu latră și nu mușcă și nu schelălăie
dragostea care păzește somnul omului de bloc
și care îți încălzește picioarele
picioarele sufletului vreau să zic

câinii merg unul după altul
bot legat de coadă bot coadă
bot coadă
și privesc din când în când în lături
noi nu vom deranja magia dragostei
lătratul nostru nu se va sparge între blocuri
noi vom lăsa omul să fie om