Intuneric

In intunericul suprem al unei minti macabre
Gandul astepta sa innoade firul intrerupt,
Soapte ce adancesc ideea
Credintei care inca nu a aparut.

Si printre lacrimi de dureri si spaime
Printre suspine innecate in amar si chin
Si intru tot ce-nseamna nemurire
Placerea soarbe o cupa cu pelin.

Mintea asteapta ne-ncetat s-apara
O singura speranta suspendata in etern,
Un singur falfait de aripi
Al unui inger blestemat, peren.

Imaginile nu se opresc sa vina iar, si iar
Vocile-au inceput sa urle tot mai tare
Ingerul cerut de-atata timp dispare
Intr-o lumina din intunericul bizar.

In locul lui iau viata, brusc, nebanuiti
Demoni duhnind a smoala si a sange inchegat
Chipuri torturate, chipuri chinuite
In nemurirea fara mal a unui iad visat.

E doar un pas pentru aceasta minte sumbra
E doar un pas inspre blestemul ne-ncetat
Lacrimile insa nu se-opresc sa ceara
Acelasi inger, alungat, damnat.

In intunericul suprem al unei minti macabre
O soapta se aude suspendata in etern,
Un singur falfait de aripi deschide calea
Unui inger blestemat, peren…..