ești tânără
la geamul tău o umbră de-ndoială
prin noapte cerne teamă...
zăvorul ți-e deschis... și inima-ți
zvâcnește
cu ardoare...
dar îl iubești
ca pe...
un frate,
un prieten...
ca o căpșună prea-coaptă ți-e inimioara-n jar,
până într-o zi când ai început să-l privești altfel...
bunele lui maniere,
florile,
ciocolata,
o cină romantică cu două lumânări...
sau felul cum zâmbea te-a amăgit?
.....................................
timpul a trecut...
în mintea ta a încolțit ideea:
“să-l întrebi“
-vrei să fim mai mult decât prieteni?
dar sinceritatea ta l-a dezarmat…
a dat înapoi,
a refuzat
atunci doar ai înțeles că era doar interesat,
că era un visător,
un vânător,
un fluturaș…
ai început să privești corect, logic
-un tânăr ieri ți-a spus că te dorește…
ești un obiect? te-ai întrebat!
fară valoare?
acum decizia lui pentru tine nu mai are valoare…
-el n-a fost influențat de cum gândești,
n-a privit în inima ta, nu ți-a descheiat
sufletul…
el rochia a vrut să ți-o descheie…
acum ai aflat că pentru el ești mai degrabă
o reflectare a obiectivelor,
a priorităților lui…
să nu regreți, treci mai departe…
ești tânără.