Acum pot să respir cu ambele inimi deodată
o luasem pe a ta zălog pentru durerile mele
știai că e dispusă să te mângâie noaptea?
nu, nu sunt stigmată încă
mi-au ajuns piroanele până la suflet
mai e până la mâini
acolo își vor găsi odihna
acolo știu să sfredelească viața
să o guste în bătaia aripilor de îngeri
și sunet de toacă târzie
dacă va curge sânge
sigur va avea gustul tău și al meu
amestecat cu a celor care ne-au călcat obrazul
și pragul casei,
nimic nou sub soare, ai să spui
eu îți zic acum, aici,
că nici o piatră nu a lovit în zadar
trupul și umbra cu care ne-am dus fiecare pe drumul lui
mai e vreme să ne cuminecăm cuminți, sfioși
până apune soarele pe strada noastră
când vom coborî în țărână
va fi miezul unui anotimp inventat atunci pentru noi
le voi spune
îngerilor să aprindă lumina,

miros de tămâie

undeva trag clopote sa anunțe ca intrăm în cealaltă lume..


Þi-e teamă de veșnicie, Pavele?