Din trenul de Brașov
prin geamul cleios
apăreau des pădurile rare
era soare.
casele de moloz se întorceau
în urma lor
a venit nașul.
copacii aleatori
plângeau înspre șine
pe mine.
te auzeam –
în vocea omului fără voce
care vindea crime și porno
la bou-vagon
mă strigai
cu 50 km/h
stop –
în crivina de unde ți-am scris
un poem pe hârtie igienica.