au hohotit castanii peste stradă
cu albul florii verdele-l spoiesc
ciorchinii reuniți într-o arcadă
cu umbra lor contrastele sporesc

iar cei din parcuri cuvertura albă
așează pe coroane dolofane
țesând în aer răcoroasă salbă
pe creștetul luminii diafane

un hohot de culoare azi cuprinde
simeza mediocră citadină
creează un decor ce se extinde
și străzile preschimbă în grădină

natura generoasă zămislește
scenografia-i splendidă-n toți anii
prinosul de frumos mi-l dăruiește
când înfloresc pe strada mea castanii