...și mă urcă în avion
timpul
ca pe-o geantă umflată
așezată într-o rână
la bagaje
stau cu genunchii proptiți
în peretele curb
ca-ntr-un cocon protector
mi-e frică
tac și mi-e frică
motoare îmi huruie în tâmple
nu mai am două palme
mă răsucesc amorțită
pe-un umăr
cad pesemne în mine
strivesc pajiști întregi
de buruieni bifurcate
sângele lor miroase
crispat
ca un stârv de cuvânt
degete roșii
îmi scotocesc
pe sub pleoape


…și mă recompune încercănat
timpul
mă pipăie atent
strecurându-mi lumina între gene
mă recunosc
sunt eu
peticită și goală
între șanțuri adânci
pe dinăuntru mă împung iar
cu fruntea
lăstari flamânzi de migdal
te iubesc ființă absentă
șoptesc
pe urmă
arzând în aerul dulce
mă las învinsă
de zbor