un
loki infășoară
pe deget umbra
radiantă a unui amurg.

pene, pene albe din pernele moștenitoarelor-flori, imbrăcate in pijamale,
amestecă cântand culori prelinse parcă din geneză:
purpuriul-atingerii
undelor feciorelnice de buzele infierbântate de dorintă ;
albastrul-reveriei
bulevardelor desfășurate in spirală, serpentine evadate de la brâul monstrului de fier, oboist, toropit, după o bacanală zgomotoasă;
galbenul
păstrat cu grija-n urnele spicelor,
rânduite pe raftul unei derutate civilizații .

dezacordurile dintre:
spațiile albe și negre,
formele concave și convexe,
zgomote și tăceri
se transformă treptat in fire gazoase halucinante.
oracolul din Delfi vorbește:
“ tensiunea exterioară ți-a schimbat interiorul”