( se dedică inginerilor agronomi ai țării și jertfei lor pentru producția cât mai mare la hectar)


inginerul carabulea stă la marginea solei și-aruncă
priviri
păpușoiului cum crește
recoltei lui trecute de buric și mătăsii curgând
spre tractoare

lovește cu vârful piciorului scheletul unei cățele
omorâtă anul tercut de nea fane
cu selectorul

înaintează către irigatoare călcând încet
bulgării jilavi printre păsări care-și iau zborul
recolta geme îndepărtat se-aude rapsodia română
din
partea celaltă îl trece
un fior pe șira spinării
își privește cracii pantalonilor împinși în cizme
se-apleacă
îngenunchează
și sărută brazda
(ca pe o mireasă)

ptiu ce tâmpit și ion
al glanetașului
pământul ăsta pute a hoit
de cățea