soarelui stins frunza mai este
pomană pietrei
ochilor scurși curcubeul închide
inima vetrei

te-aș pune-n pahar inimă fără dilemă
ca un heartmary de roșii și fecioare stricate
apoi mi-aș tăia venele în lung
descifrând
răscrucile amânării rămase întortocheate

de foame câinii sar pe geamuri
rup ușile cămărilor
stăpânii – lăutari demodați –
dau foc tuturor călimărilor
ard literele! ard etichetele borcanelor
ca pe făclie ridic
conservele de creier ce fierb la foc mic

cur sau cap de maimuță – tot una!
slugile cântă – e moartă stăpâna…
și dacă e coadă
e semn că nu e destul
și vă strig:
veniți lihniților să răsucim același cârlig!

aici și-au ascuns mâncătorii de litere
căptușeala
și oii de plastic i-au camuflat
cu lână de aur spoiala
și vacii sfinte
și sfântului lemn
ei i-au făcut pe sex un semn

hai
rupeți-mi pielea dezbrăcaților când vă zic
destul v-am privit tremurând în nimic