O halbă cu amintiri, din vremuri apuse
Să ridicăm împreună cu sufletul plin !
Rumeniți se aștern mititeii pe mese,
Și voioși închinăm pentru-al vieții destin !

Vechi prieteni acum rotunjesc colțul mesei,
Înspumate mustăți fremătând pofticioase
Berea curge în valuri din butoaie lucioase,
Noi, iar laolaltă, ne simțim semizei.

Și nu am avut bucurie mai mare,
Decât gândul curat, după mulți ani în șir,
Auzind doar o simplă și caldă chemare,
Ne-am întors iar cu cerul senin în priviri.

Mai înalți cu un veac de alese ferestre,
Ascultând al memoriei freamăt divin,
Ne-am închis fericiți într-un timp de poveste,
Și-am lăsat plânsul nostru să mai râdă puțin.