aproape de-o petală crâncenă,
la dosul arborelui cu clemențe,
printre fulgii de nea galbenă,
deasupra incubatoarelor de dorințe,
peste grămezi de paie cu spini,
în plantații ruginite,
printre pachete de balerini,
la poalele cărărilor nepotecite,
din spume înfumurate,
pe sub câmpii marinate,
dincolo de zădărnicii asudate,
lâng-o mlaștină cu lactate,

cu toții trecem pe acolo.
de ce oare nu ne întrebăm unde-i stăpânul?