Cum plângi Tu, Doamne, cu lumină
prin ochiul celui ce se roagă,
când torni iubirea Ta divină
în cupa goală și pribeagă!

Cum Te reverși în viața stinsă
din trupul ros de suferințe,
și-n inima spre Tine-ntinsă
arunci dumnezeiești semințe!

Și lângă drum, și între spini,
și-n loc pietros Îți semeni darul,
nu doar în spornicele țarini!

Și-n noapte, și în miez de zi
străluminează-a Ta icoană,
nou-începutul vrând păzi!